Binecuvântare arhierească la hramul Mănăstirii Boia
„Acoperământul Maicii Domnului poate fi înțeles ca taină a unei ocrotiri care nu ascunde omul de lucrarea lui Dumnezeu, ci îl așază mai adânc sub lumina Harului, ferindu-l de deznădejde și întărindu-l în lupta cu patimile. Sub acest acoperământ, sufletul nu rămâne ascuns în întunericul păcatului, ci este chemat să-și lepede haina cea veche și să se îmbrace, prin pocăință și prin rugăciune, în haina luminoasă a virtuților”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în ziua praznicului Acoperământului Maicii Domnului, la Mănăstirea Boia.
Înaltpreasfinția Sa a accentuat că „virtuțile Maicii Domnului se înfățișează ca o cunună de lumină a sufletului desăvârșit deschis lui Dumnezeu. Ele sunt asemenea unor raze ale Harului, care au făcut din Fecioară „rai cuvântător”, „chivot al Dumnezeirii”, „cetate nebiruită”, „liman al celor înviforați” și „ocrotitoare a creștinilor”, astfel încât smerenia ei a devenit pământ roditor al tuturor virtuților, fecioria – lumină neînserată, ascultarea – scară a îndumnezeirii, răbdarea – stâncă neclintită lângă Crucea Fiului, iar iubirea – izvor de milostivire și mijlocire pentru Biserică”.
Chiriarhul Râmnicului a vorbit, în continuare, despre însemnătatea praznicului și statornicirea acestuia în viața Bisericii: „Sărbătoarea cinstitului Acoperământ amintește de o minune din viața Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos și a ucenicului acestuia, Epifanie, din secolul al X-lea, cărora li s-a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la o slujbă de priveghere de toată noaptea.
Era însoțită de cetele îngerești și de sfinți și, apropiindu-se de amvon, s-a așezat în genunchi și s-a rugat îndelung, cu lacrimi, pentru Biserică. Ridicându-se din rugăciune, Maica Domnului și-a întins acoperământul peste poporul credincios, iar această întindere a veșmântului a fost privită drept chip al iubirii sale materne.
Această minune a fost mărturisită de Sfântul Andrei și a fost consemnată în scrierile aghiografice, deopotrivă cu pictarea icoanei Acoperământului Maicii Domnului, care o înfățișează înconjurată de o aureolă luminoasă. Acea lumină nu o desparte de Biserică, ci o apropie de ea, făcând din slava în care se află izvorul unei iubiri materne, care se pleacă asupra celor care se roagă și pentru care mijlocește înaintea Fiului său, Mântuitorul Hristos.
Aureola care o cuprinde și acoperământul pe care îl întinde peste credincioși exprimă taina unei singure lucrări a iubirii: cea care a devenit locaș al Cuvântului prin ascultare și curăție se arată acum în lumina Harului, iar prin rugăciunea ei, întinde această ocrotire asupra Bisericii, chemându-i pe cei aflați sub acoperământul ei să se lepede de întunericul păcatului, să se îmbrace în haina virtuților și să înainteze, prin comuniunea cu Mântuitorul Hristos, către lumina și slava Împărăției lui Dumnezeu.
Ocrotirea Maicii Domnului este mărturisită neîncetat în rugăciunea și în experiența Bisericii, deoarece ea, ca aceea care Îl primise în sânul său pe Cuvântul Cel necuprins și a devenit Maică a Vieții, nu încetează să poarte în iubirea sa maternă pe cei pe care Fiul ei îi unise cu Sine, iar apropierea ei de Hristos a făcut din rugăciunea sa o rugăciune pentru Biserică. De aceea, ea este cunoscută drept „grabnică folositoare”, „acoperământul celor necăjiți” și „nădejdea celor deznădăjduiți”.
Așadar, să așezăm viața noastră, cu inimă smerită și cu nădejde statornică, sub Sfântul Acoperământ al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, rugând-o să ne mângâie în necazuri și să ne călăuzească către lumina Mântuitorului Hristos, în Care se află adevărata odihnă și mântuirea sufletelor noastre”, a subliniat, în încheierea cuvântului de învțătură, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
